1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Romani
traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi
Capitolul 5
- De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și, prin păcat, moartea și astfel moartea a trecut la toți oamenii, pentru că toți au păcătuit...
- De fapt, până la Lege păcatul era în lume, dar păcatul nu este imputat cât timp nu este Legea.
- Totuși, moartea a domnit de la Adam și până la Moise chiar și peste cei care nu păcătuiseră după exemplul greșelii lui Adam, care este chipul celui care trebuie să vină.
- Însă darul nu este la fel cu greșeala: căci dacă prin greșeala unuia singur au murit cei mulți, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu și darul harului unui singur om, Isus Cristos, a fost revărsat cu prisosință asupra celor mulți.
- Și darul nu este la fel cu ce a adus acel unul care a păcătuit, căci judecata de la acel unul a dus la condamnare, pe când harul, de la multe greșeli, a dus la justificare.
- Într-adevăr, dacă moartea prin greșeala unuia singur a domnit din cauza unuia singur, cu atât mai mult cei ce primesc cu prisosință harul și darul justificării vor domni în viață prin unul singur, Isus Cristos.
- Așadar, după cum prin greșeala unuia singur condamnarea [a ajuns] la toți oamenii, tot la fel, prin actul de dreptate al unuia singur [a ajuns] la toți oamenii justificarea care dă viață.
- Într-adevăr, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot la fel, prin ascultarea unuia singur, cei mulți vor fi făcuți drepți.
2. DE LA MOARTE LA VIAȚĂ
Roadele justificării
Capitolul 5
Adam și Cristos
12 De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și, prin păcat, moartea și astfel moartea a trecut la toți oamenii, pentru că toți au păcătuit... e
13 De fapt, până la Lege păcatul era în lume, dar păcatul nu este imputat cât timp nu este Legea. 14 Totuși, moartea a domnit de la Adam și până la Moise chiar și peste cei care nu păcătuiseră după exemplul greșelii lui Adam, care este chipul celui care trebuie să vină.
15 Însă darul nu este la fel cu greșeala: căci dacă prin greșeala unuia singur au murit cei mulți, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu și darul harului unui singur om, Isus Cristos, a fost revărsat cu prisosință asupra celor mulți. 16 Și darul nu este la fel cu ce a adus acel unul care a păcătuit, căci judecata de la acel unul a dus la condamnare, pe când harul, de la multe greșeli, a dus la justificare. 17 Într-adevăr, dacă moartea prin greșeala unuia singur a domnit din cauza unuia singur, cu atât mai mult cei ce primesc cu prisosință harul și darul justificării vor domni în viață prin unul singur, Isus Cristos.
18 Așadar, după cum prin greșeala unuia singur condamnarea [a ajuns] la toți oamenii, tot la fel, prin actul de dreptate f al unuia singur [a ajuns] la toți oamenii justificarea care dă viață. 19 Într-adevăr, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot la fel, prin ascultarea unuia singur, cei mulți vor fi făcuți drepți.
Note de subsol
e Din motive retorice, sfântul Paul introduce aici o paranteză explicativă, reluând argumentul la v. 18.
f Sfântul Paul se referă aici nu la dreptatea personală a lui Isus, ci la restabilirea dreptăţii în urma dezechilibrului provocat de greşeala primului om.
|
|
|
|
© 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro